MENTORATUL EDUCAŢIONAL ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ
Calitatea unui mentor constă
dăruirea cu care împărtăşeşte unui debutant experienţa sa, oferind acestuia
model de conduită, de profesionalism şi sprijin în tot ceea ce înseamnă
proiectare, predare şi evaluare. Având în vedere că activitatea didactică este
strâns legată de particularităţile de
vărstă şi individuale ale elevului este necesară o cunoaştere a personalităţii
celui educat.
Realizând în echipă cu stagiarul
o parte din activitătile desfăşurate, mentorului îi revine sarcina de a-l
iniţia pe viitorul profesor să cunoască individualitatea elevului, să poată
doza sarcinile de învătare, să organizeze activităti diferenţiate în funcţie de
particularităţile individuale ale acestuia. Pentru o bună cunoaştere mentorul
pune la dispoziţia stagiarului metodele şi procedeele dar şi modalitătile prin
care poate cunoaşte personalitatea elevului . Această cunoaştere presupune
studierea profilului psihologic al vârstei şcolare, a dezvoltării psiho -fizice
a copilului.
Fişa psihopedagogică este
produsul rezultat în urma unor investigaţii în evoluţia elevului. Cunoaşterea
elevului este o cunoaştere ştiinţifică, studierea profilului psihologic al
vârstei şcolare urmăreşte un anumit stadiu de dezvoltare ontogenetică şi cuprinde
trăsături comune tuturor copiilor de aceeaşi vârstă. Totuşi când ne referim la
cunoaşterea unui elev apar nuanţele personale, un profil psihologic individual,
apar caracteristici proprii, prin care se diferenţiază de ceilalţi copii în
cadrul aceleiaşi vârste. De aceea cunoaşterea individualităţii copilului
presupune observare, experimentare, explicare, interpretare, valorificare,
decizie.
Cunoaşterea posibilităţilor
individuale ale elevului, a înclinaţiilor şi aspiraţiilor lui ajută la
orientarea fiecăruia către tipul şi profilul de şcoală cel mai potrivit, la
îndrumarea acestuia către profesia în care se va putea realiza optimal .
Studierea şi cunoaşterea personalităţii celui educat se impune pentru
depistarea cât mai timpurie a copiilor dotati şi supradotaţi pentru dirijarea
educării si instruirii lor.
Trăind într-o lume a informaţiei
, copilul din zilele noastre este mult mai elevat, beneficiind de o varietate
de căi prin care informaţia ajunge să fie receptată şi asimilată uşor. Aceasta
face ca el să acumuleze de timpuriu o
informaţie bogată, să inceapa să gândească mai devreme, să adopte comportamente
sociale după modele oferite.
Cadrul didactic are o mare
responsabilitate in educarea şi formarea
şcolarului, el este cel care îl direcţionează făcându-l să păşască cu
dreptul într-o societate în schimbare care cere competenţă, echilibru şi
adaptare permanentă la noile cerinţe.
Mentorul având o experienţă pedagogică,
oferă debutantului instrumentele şi metodele folosite în cunoaşterea elevului,
îl poate sprijini în toate acţiunile
sale fiind deschis spre a incuraja gasirea unor noi tehnici eficiente pentru a
surprinde cât mai natural personalitatea copilului. Fiind un produs de sinteză,
concentrând un ansamblu de date esenţiale despre evoluţia în ani a copilului
această fişă are un rol deosebit de important pentru elev atunci când el trece
într-o altă treaptă de învăţămănt, dirigintele clasei va şti cum să actioneze
în sensul continuării activităţilor în sprijinul şi interesul elevului.
Prin
această lucrare am dorit să arăt că activitatea didactică se realizează punând
în centrul atenţiei elevul şi că o cunoaştere fundamentată pe observare
,experimentare, diagnosticare şi decizie contribuie la succesul pe care acesta
îl va avea in parcursul şcolar dar şi mai departe in viaţă. Această fişă
concentrează totalitatea informaţiilor referitoare la structura psihologică a
elevului precum şi condiţiile sociale şi situaţia şcolară a acestuia, având ca
rol principal cunoaşterea particularitătilor psiho-individuale în vederea
orientării evoluţiei sale în dezvoltare.
Ca mentor mi-am propus în această lucrare să aduc în spijinul
profesorului debutant instrumentarul folosit în cunoaşterea personalitătii
elevilor, capacitătile şi stilurile de învăţare
ale acestora, considerând că acesta este primul pas pe care trebuie să-l facă
profesorul în activitatea la clasă pentru a reuşi să adopte cele mai bune
metode şi stategii didactice în funcţie de cunoaşterea clasei de elevi cât şi a
particularitătilor individuale ale acestora.
Un bun ,,sfătuitor’’ proiectează
activitatea de cunoaştere a elevului găsind modalitătile şi instrumentele cele
mai potrivite, venind în sprijinul debutantului cu probe psihologice prin care se pot surprinde
manifestări ale conduitei psihofizice ale elevului.
Pentru cunoaşterea
individualităţii elevului mentorul îl poate iniţia pe debutant în elaborarea
studiului de caz ca metodă şi etapele pe
care trebuie să le parcurgă in vederea elaborării acestuia.
MENTORATUL
EDUCAŢIONAL ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ
Mentoratul educaţional are ca
obiectiv principal promovarea şi ridicarea calităţii pregătirii studenţilor de
la facultăţile cu profil pedagogic şi a profesorilor debutanţi pentru a face
faţă cerinţelor de integrare optimă la locul de muncă şi pentreu perfecţionarea
didactică.
În orice profesie, practica este
o provocare majoră pentru debutanţii nou calificaţi. Aceştia trec printr-o
perioadă de formare şi punere în practică a cunoştinţelor, aptitudinilor şi
atitudinilor dobândite în timpul unui program de educaţie. Este o perioadă de
tranziţie, debutantul găsindu-se în situaţia unei mari provocări, aceea de a-şi
găsi un mentor care să-i ghideze activitatea, să-i dea încrederea necesară în
a-şi consolida abilităţile dobândite în mod teoretic. Prin urmare, este
perioada când practicantul are nevoie de îndrumare şi sprijin pentru a-şi
dezvolta încrederea şi competenţa.
În domeniul educaţional
mentoratul propune integrarea cerinţelor academice şi practice în noi moduri ce
vor determina dezvoltarea sistemelor de educare a cadrelor didactice,
dezvoltarea abilitătilor de a învăţa în şi din practică, dezvoltarea
cercetărilor educaţionale realizate de practicieni şi valorificarea acestora în
curricula universitară.
Eficientizarea activitătilor de
pregătire practică a studenţilor ce aspiră să devină cadre didactice, printr-un
program de mentorat, vizează atât rezultatele învăţării cât şi aspecte
psihosociale de relaţionare, de raportare la ceilalţi, având beneficii pentru
toate părţile implicate: coordonator practică (universitate), mentor (şcoala de
aplicaţie) şi debutant practicant. Mentoratul are două componente principale şi
anume: o componentă de socializare, menită să asigure integrarea studentului în
viaţa şi activitatea şcolii şi una de dezvoltare profesională şi personală a
viitoarelor cadre didactice. Învăţarea profesiei are ca elemente esenţiale
activitatea de observare, reflecţie, feedback şi predare în parteneriat.
,,Mentoratul” este o relaţie de
sprijin stabilită între două persoane unde sunt împărtăşite cunoştinţe şi
experienţe edificatoare, sunt activizate aptitudini specifice profesiei”.
Mentorul, pe baza unei relaţii de încredere şi răspundere reciprocă, sfătuieşte
şi supervizează un tânăr student sau debutant în profesia didactică. El se
oferă ca suport profesional şi personal, este un modelator şi un bun sfătuitor
în tot ceea ce reprezintă dezvoltarea competenţelor didactice ale tânărului
debutant.
Mentoratul presupune o relaţie
bazata pe protejarea debutantului, găsirea unor oportunităţi de învăţare,
experimentare şi practicare în vederea creşterii încrederii în sine,
dezvoltării independenţei, autonomiei si maturităţii. Relaţia de mentorat se
sprijină pe încredere şi respect reciproc, deschidere şi onestitate, este o
relaţie care permite debutantului să învete să crească într-un mediu sigur şi
protejat. Pentru un rezultat de succes
atât mentorul cât si debutantul trebuie să se simtă confortabil în cadrul
acestei relaţii. La începutul unei relaţii de mentorat debutantul este oarecum
dependent de mentor, cu timpul acesta învaţă să fie independent în acţiunile
sale, încrezător în a-şi pune în aplicare propriile sale idei şi cunoştinţe.
Mentorul va avea sarcina de a-l ghida pe debutant, de a-i da libertatea de
acţiune dar şi de a-l pune pe acesta să reflecteze, să se autoaprecieze.
Mentorul nu este o cârjă şi nu
trebuie să îl facă pe debutant dependent de el, ci mai degrabă să-i dezvolte acestuia independenţa şi
autonomia pentru ca în final să-l poată
chiar depăşi pe mentor.
Un adevărat mentor este cel care
participă cu toată convingerea la acţiunile celui mentorat, este cel care
incita la acţiune încurajând şi găsind soluţii dinainte pregatite şi se simte
mulţumit doar atunci când este depăsit
în performanţe de discipol.
Activitatea de mentorat este un proces interactiv complex
de îndrumare, relaţionare între douǎ sau mai multe persoane care are ca scop
dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor într-un anumit domeniu. Mentorul
furnizeazǎ constant suport, încredere şi ajutor tânǎrului mentorat. Activitatea
de mentorat este o activitate necesarǎ tuturor oamenilor indiferent de domeniul
de activitate pe care îl presteazǎ. Mentorul pe care ni-l alegem este de regulǎ
o persoanǎ foarte bine pregǎtitǎ în domeniu care se aratǎ dornicǎ sǎ ne împǎrtǎşeascǎ
din secretele carierei, ştie sǎ fie prietenoasǎ, şi deschisǎ.
Activitatea de mentorat poate sǎ fie spontanǎ, neplanificatǎ, nonformalǎ
atunci când o persoanǎ cu experienţǎ ( de obicei mai în vârstǎ) se aratǎ
interesatǎ sǎ împǎrtǎşescǎ necondiţionat din experienţa proprie unei persoane (
de obicei mai tinere) cu mai puţinǎ experienţǎ şi activitatea instrumentalǎ
planificatǎ care apare într-un proces
instructiv organizat, unde sunt stabilite obiective de atins.
Activitatea de mentorat îl face
pe tânǎr sǎ devinǎ conştient şi responsabil de a dobândi calitǎţi, priceperi şi
deprinderi în domeniul în care doreşte sǎ se specializeze, are în faţa sa un
model de urmat, care îi aratǎ drumul de
parcurs spre o treaptǎ superioarǎ de dezvoltare.
Mentoratul poate fi înteles ca un
fel de activitate de formare specifica pentru munca în scoala, la clasa. În
sens mai larg, termenul de mentorat este folosit pentru a descrie sprijinul
oferit de o persoana (de obicei mai experimentata) în vederea dezvoltarii si instruirii
alteia.Mentorul este persoana care te incurajeaza,
sfatuieste si sprijina in evolutia carierei. In acelasi timp, el iti ofera
asistenta practica pentru a te asigura ca ai posibilitatea sa-ti atingi
obiectivele de dezvoltare profesionala si personală
.Din punct de vedere socio-uman, mentorul este acea persoana care incurajează,
sfatuieste si acorda sprijin unei alte persoane in vederea evolutiei carierei
celei din urmă, oferind totodata asistenta practica pentru a asigura posibilitatea
de atingere a obiectivelelor de dezvoltare profesională si personală.Astfel,
mentorul deţine cunostinţele profesionale si aptitudinle necesare pentru
indeplinirea cu succes a sarcinilor. Mentoratul este transmiterea multor
lucruri: a intelepciunii, a incurajarii, a timpului si a ascultarii, printre
altele, presupunand deprinderi specifice. Desi a fi un bun profesor e o
conditie pentru a deveni un bun mentor, asta nu înseamna ca orice bun profesor
va deveni, automat, un bun mentor.Din punct de vedere profesional, un mentor
este extrem de important in a explica si indruma atât moduri de comportament,
cat şi transferul rapid de cunoştinţe. Aceste cunoştinţe sunt procesul unor
filtrări si acumulari de-a lungul mai multor ani de experienţă. Mentoratul
nu reprezintă doar împartăşirea experienţei profesionale, ci presupune gasirea
impreuna a punctelor comune care sa ducă la un deznodământ de succes.
Mentoringul înseamnă
conştientizarea punctelor tari, dar şi a celor slabe, precum si definirea
profilului psihologic a celor doua entităţi implicate in acest proces, fără a
răni personalitatea nici-uneia dintre parţi. Mentoratul este un proces natural
de cunoastere si binefacere, ce genereaza valoare si energie pozitiva de ambele
parţi. Discipolul trebuie sa-si asume rolul de a fi mentorat, importanţa fiind
atitudinea mentorului faţă de acesta, si anume: să nu-i ranească încrederea
discipolului, să nu îl privească de sus, să-l respecte, să acţioneze într-un
mod cât mai moral, fără încălcarea principiilor de viaţă ale discipolului,
altfel totul va pica in derizoriu şi pe viitor cu greu un discipol va mai
accepta o relaţie de mentorare .
Pentru debutant activitatea de mentorat are ca scop formarea
competenţelor de proiectare, desfăşurare şi evaluare a activităţilor didactice.
Realizarea acestor activităţi presupune realizarea următoarelor obiective
specifice:
-cunoaşterea resurselor umane şi
materiale ale unitătii şcolare, a organizării şi funcţionării unei unităti de
învăţămănt;
-formarea capacităţii de a studia
şi cunoaşte personalitatea elevilor, capacitătile şi stilurile de învăţare ale
acestora;
-formarea capacităţii de analiză
a planului cadru şi a programei şcolare, a capacităţii de întocmire şi
completare a documentelor şcolare, de planificare şi proiectare a activităţii
didactice;
-identificarea tipurilor de
lecţii şi a momentelor lecţiilor în dinamica desfăşurării activităţii
didactice;
-formarea abilităţilor de
identificare şi aplicare a metodelor şi procedeelor didacticeîn situaţii de
învăţare diverse;
-formarea capacitătii de
proiectare şi coordonare a activităţilor didactice;
-formarea abilităţilor de
comunicare şi colaborare cu părinţii;
-formarea capacităţii de
observare şi evaluare a comportamentului şcolar şi social al elevilor;
-formarea capacităţii de evaluare
şi autoevaluare a activităţilor didactice în evaluarea activităţii didactice;
-formarea capacităţii de
identificare a situaţiilor de criză educaţionala şi de adoptare a celor mai
bune strategii de negociere.
Mentoratul educaţional presupune
o relatie bazata pe incredere, profesionalism şi deschidere între mentorul de
stagiu şi stagiar.
În domeniul educaţional stagiarul este cadrul didactic
începator aflat in perioada de stagiu (2 ani) într-o unitate şcolară (în care
este angajat) şi care beneficiază de îndrumare si asistenţă mentorială din
partea mentorului de stagiu şi a
altor factori implicaţi în asistarea acestuia până la obţinerea definitivării
în învăţământ.
Un mentor de stagiu este un cadru didactic cu
experienţa din unitatea şcolară în care activează
stagiarul, format special pentru a fi mentor şi care urmăreşte dezvoltarea
profesionala a stagiarului în vederea practicării profesiei didactice la
standarde de calitate.
Mentorul de stagiu îndeplineşte
anumite roluri şi funcţii de care depinde reuşita activităţii de mentorat .
Fiind un model de personalitate
umană şi de comportament profesional mentorul de stagiu îndeplineste
urmatoarele roluri:
1. Mentorul de stagiu este un
model pentru practicant/stagiar prin calitatea prestaţiei didactice şi prin
implicarea in viaţa organizaţiei
şcolare. Mentorul de stagiu primeşte stagiarul ca observator la lecţiile şi
activitaţile sale, inclusiv la activităţile extraşcolare conduse de acesta.
Stagiarul lucrează în echipă cu mentorul în vederea proiectării didactice, a
predării şi a evaluării.
2.Mentorul de stagiu este resursă
de învăţare pentru stagiar. Prin asistenţa la ore şi prin analiza activitătii
stagiarului, mentorul îi oferă acestuia un feed-back referitor la calitatea
proiectării, a comportamentului din timpul predării şi evaluării. Mentorul
sprijină stagiarul în selectarea şi procurarea bibliografiei şi îl îndrumă în
explorarea acesteia în activitatea didactică.
3. Mentorul de stagiu este
consilier pentru managementul activităţii didactice, pentru dezvoltarea
profesionala şi personală pentru opţiunile de evoluţie în carieră, pentru
integrarea în cultura organizaţională a şcolii, pentru dezvoltarea capacitătii
de relaţionare interpersonală, pentru medierea eventualelor conflicte, pentru
dezvoltarea capacităţii de documentare, de autoevaluare etc.
4. Mentorul de stagiu este un
animator pentru stagiar, în sensul că acesta îl motivează pe stagiar pentru
profesie, îi insuflă încredere în forţele proprii şi optimism pedagogic.
5. Mentorul de stagiu este un evaluator
al prestaţiei didactice a stagiarului. Mentorul evaluează progresukl
stagiarului în planul competenţelor profesionale prin raportare la standarde de
calitate.
Funcţiile îndeplinite de mentorul de stagiu sunt:
-stabileşte împreună cu stagiarul
nevoile profesionale ale acestuia şi pe baza lor, stabilesc de comun acord
obiectivele şi strategia generală de acţiune în relaţie strânsă cu standardele de calitate;
-oferă modele practice şi
eficiente pentru activitatea didactică şi extradidactică, realizând în echipă
cu stagiarul o mare perte a acestor activităţi;
-observă activitatea didactică si
extradidactică a stagiarului;
-asigură asistenţă pedagogică
pentru proiectarea activitătii profesionale;
-asigură feed-back constructiv
pentru toate aspectele activităţii profesionale ale stagiarului;
-oferă consiliere referitor la
managementul claselor de elevi, autoevaluare, alte roluri;
-facilitează integrarea
stagiarului în cultura organizaţională a şcolii respective;
-sprijină stagiarul în
demersurile sale de cunoastere a profesiei;
-contribuie la evidenţierea
calitătilor stagiarului;
-evaluează periodic progresul
stagiarului (fişa de progres) ameliorează posibile disfuncţionalităţi etc. Şi
redactează raportul final anual asupra activităţii stagiarului (pe baza fişelor
de progres şi a observaţiilor curente).
Fiind un model de personalitate
umană şi de comportament profesional, profesorul mentor dispune de un ansamblu
de calităti care îl deosebeşte de ceilalţi colegi din respectiva comunitate de
practică. Profesorul mentor este o persoană complexă care dovedeşte cunoştinţe,
abilităţi, valori şi atitudini dar şi motivaţie pentru munca prestată.
Cunoştinţe:
-Înţelege conceptele şi principiile generale în
domeniul asigurării calitătii prin procesul formării iniţiale a profesorilor;
-Cunoaşte documentele de bază în asigurarea
calităţii (Standardele şi Recomandările ENQA, Legea Calităţii, unele precizări
specifice din Metodologia ARACIS pentru acreditarea DPPD şi unele aprecieri
privind calitatea corpului profesoral din Metodologia ARACIP);
-Are un nivel ridicat de înţelegere a problemelor
cu care se confruntă Învăţământul Superior în actuala etapă de armonizare a
programelor şi strategiilor în acord cu cele promovate pe plan European şi o
înţelegere superioară a problemelor cu care se confruntă unităţile şcolare de
învăţământ sub aspectul calităţii resursei umane;
-Are o viziune proprie privind îmbunătăţirea
calităţii procesului de pregătire a viitorilor profesori astfel încât unele din
deficienţele constatate în mod personal să poată fi ameliorate, depăşite;
-Are înalte standarde de competenţă şi expertiză
recunoscută în domeniu.
Abilităţi:
-
capacitatea de a programa, de a analiza şi de a evalua;
-
disponibilitate de a împărtăşi ceea ce ştie;
-
capacităţi empatice şi grijă pentru cei pe care îi
formează;
-
competenţe de comunicare.
Valori şi atitudini:
-preocupare pentru afirmarea
excelenţei în domeniul în care se manifestă;
-respect pentru abilităţile
celorlalţi;
-dorinţă de a-şi oferi sprijinul
ori de câte ori este nevoie;
-demn de încredere;
-deschidere, flexibilitate,
creativitate;
- încredere în sine şi abilitate
de a provoca acest sentiment şi celor pe care îi formează;
- atitudine pozitivă în orice
împrejurare pentru depăşirea problemelor şi a dificultăţilor;
-comportament etic în raporturile
cu cei pe care îi învaţă.
Motivaţie:
-Interes faţă de
creşterea/îmbunătăţirea calităţii educaţiei;
-Interes faţă de procesul
formării viitorilor profesori.
Mentoratul este o relaţie carea are loc într-un mediu de confort şi
siguranţă în care învăţarea şi experimentarea au loc prin analiză, examinare şi
reexaminare, reflecţie asipra experienţelor asupra situaţiilor şi problemelor,
asupra greşelilor şi succeselor (ale ambelor părţi) pentru a identifica
oportunităţile de învăţare. Mentoratul este procesul prin care mentorul ajută
debutantul să se dezvolte, să-şi dezvolte încrederea în sine, să devină
independent, autonom şi matur. Este o relaţie specială prin care se formează o
legătură construită pe încredere şi respect, deschidere şi onestitate, un cadru
unde fiecare parte poate fi ea însăşi. Relaţia este puternică şi emoţională şi
pentru a obţine rezultate bune relaţia de mentorat trebuie să fie calitativ
superioară; dacă nu se formează o legătură şăi una sau ambele părţi nu se simte
confortabil în această relaţie atunci nu va avea loc nici mentoratul şi nici
procesul de învăţare.Atunci când această relaţie este fructuoasă este
recunoscută nevoia de dezvoltare personală. În primele etape într-o astfel de
relaţie debutantul este relativ dependent de mentor, iar mentorul trebuie să
ofere suport, să fie prieten şi să-l încurajeze pentru ca acesta să înveţe şi
să crească. Pe măsură ce relaţia se dezvoltă şi profesorul începător devine tot
mai încrezător în forţele proprii şi autonom, mentorul trebuie să îşi schimbe
abordarea şi să pună accent pe provocarea şi stimularea acestuia oferindu-i
spaţiu suficient pentru reflecţie. Astfel se continuă şi se adânceşte procesul
de învătare al celui mentorat. Dacă mentorul oferă multe provocări şi stimuli
laînceputul acestei relaţii poate determina intimidarea celui mentorat şi chiar
îndepărtarea lui de relaţie. Cheia care face să funcţioneze această relaţie
este încurajarea ambelor părţi care contribuie ca parteneri egali (Hay, 1995). Egalitatea
poate fi negociată prin contract, părţile căzând de acord să contribuie activ
şi să facă sugestii şi să-şi ofere feedback unul altuia.
În una din tezele sale Hay afirmă că mentoratul are patru etape bine
definite şi anume: Etapa 1 -Iniţierea sau orientarea,
Etapa 2 -Adolescenţă,
dependenţă, creştere,
Etapa 3-Maturizare,
independenţă sau autonomie,
Etapa 4-Finalul, încheierea
Prima etapă ,, Iniţierea sau orientarea”,
se bazează pe stabilirea unei relaţii de încredere între parteneri în
care se clarifică concepte şi se stabilesc obiective. Aici cei doi parteneri
comunică împărtăşindu-şi unul altuia motivaţia pentru activitatea ce urmează să
o desfăsoare, aşteptările, dorinţele, temerile, stilul personal, de gândire, de
lucru, timpul şi perioada activităţii , locul întâlnirii, persoanele cu care
vor interacţiona. Cu toate că la începutul unei relaţii de mentorat partenerii
vor fi emotionaţi şi nesiguri (Lewis, 1996) este important ca între mentor şi
debutant să existe încă de la început convingerea că relaţia s-a consolidat.
Lewis sugerează că este important să luăm în considerare ethosul sau dimensiunea morală a relaţiei bazată pe consecvenţă,
egalitate, integritate, corectitudine, sinceritate, credibilitate,
autenticitate şi valori, pathosul sau
interesul adevărat către cealaltă persoană şi recunoaşterea emotiilor,
speranţelor, temerilor şi ambiţiilor
acesteia. Aici se valorifică empatia, căldura, stima, grija şi dezvăluirea
serntimentelor în faţa altora şi nu în ultimul rând logosul, sau conţinutul esenţial al conversaţiilor precum
obiective, tehnici şi rezultate ale conversaţiilor.
Etapa a doua ,,Adolescenţă,
dependenţă, creştere”, îl pune pe cel mentorat să-şi analizeze situaţia actuală,
se fixează pe nevoile acestuia, pe analiza punctelor tari şi a punctelor slabe,
pe experienţele anterioare şi ce a învăţat din ele, pe cunoştinţele şi
abilitătile pe care le-a dobândit şi aspectele care ar putea influienţa
dezvoltarea personală şi profesionala a cestuia. Hay (1995) sugerează că în
această etapă mentorul trebuie să îl ajute pe voluntar ,,să îşi spună
povestea”.Pentru a fi cât mai eficient în această etapa mentorul trebuie să
utilizeze la cel mai înalt nivel abilităţile lui de ascultare şi de a formula
întrebări pentru a-l determina pe voluntar să vorbească şi să reflecteze.
Etapa a treia ,,Maturizare, independenţă sau
autonomie” aduce o schimbare a rolului pe care mentorul trebuie să îl joace în
concordanţă cu starea voluntarului dar mai ales adecvat rolului pe care îl
presupune această etapă. Treptat mentorul trebuie să folosească tot mai mult
stimularea şi provocarea voluntarului, să încurajeze inovaţia şi creativitatea
pentru ca acesta să analizeze diferite perspective asupra situaţiei, să
analizeze multiple opţiuni înainte de a stabili obiectivele planului de
învăţare şi a decide acţiunile ce trebuiesc realizate. Abilitatea unui individ de a înţelege şi de a
fi conştient de lucrurile din jurul lui
este strâns legată de nivelul la care acesta este capabil şi dispus să se
deschidă sau să dezvăluie propria identitate. Mentorul trebuie să sprijine voluntarul să
uzeze cât mai mult abilităţile de rezolvare a problemelor şi de luare a
deciziei pentru a deveni tot mai independent şi autonom. Este dificil de
stabilit când se întâmplă tranziţia de la dependenţă la independenţă şi
autonomie într-o relaţie. Mentorul trebuie să urmărească atent ce se întâmplă
pe parcursul relaţiei pentru a observa momentul tranziţiei. Tranziţia s-a
întâmplat când relaţia şi toate sarcinile
legate de mentorat au devenit o competenţă inconştientă.
Etapa a patra ,,Finalul, încheierea”, În etapa a patra relația de mentorat ori se finalizează prematur, ori se încheie natural.
Pentru ca relaţia de mentorat să se încheie trebuie să existe anumite
motive şi anume:
-unul sau ambii parteneri şiu-au atins obiectivele;
- programul/proiectul se încheie;
-unul sau altul dintre parteneri se mută sau au un alt rol;
-nepotrivirea personalităţilor/ nu se crează o relaţie;
-relaţia nu produce rezultate în ceea ce priveşte nevoile voluntarului;
-partenerii nu îşi respectă angajamentul de a participa la întălniri
Mentorul poate în acest
moment să reflecteze asupra experienţei de mentor şi a culege feedback de la voluntari
şi alţii pentru a-şi evalua competenţele. Chiar dacă relaţia s-a dezvoltat in
cadrul sau în afara unui program de mentorat, mentorul va putea folosi
experienţele pentru a le putea discuta cu alţi mentori şi colegi şi pentru a
îmbunătăţii relaţiile
Ca cine ţi-ar
plăcea să fii? De ce? 
Cu ce a fost
răsplătită fata moşului pentru bunătatea şi hărnicia ei?
3. Credeţi că fata
moşului o iartă pe fata babei după tot ce a făcut? Pot ele devenii prietene?
